13 ianuarie, alegerile din Taiwan. Scopul Chinei este reunificarea pașnică iar asta este ultima oportunitate. China are oferta ei. Are lider taiwanezi care odată aleși lucrurile în privința anexării se simplifică spectaculos.
Ce vrem să spunem este că e evident că de așteptat după ziua asta s-a așteptat. Că în funcție de rezultat lucrurile o vor lua într-o direcție sau alta. Hai să prezentăm detaliile.
Ce știm e că pe insula Taiwan sunt acum urmașii chinezilor înfrânți de Mao. Chiang Kai-shek s-a retras aici, proclamând locul ca adevărata Chină. Apoi s-a renunțat la asta. Și a rămas Taiwan.
Denumirea asta are origini istorice, provine de la grupurile indigene care locuiau pe insulă înainte de sosirea coloniștilor străini. Când au apărut portughezii în secolul al 16-lea, i-au zis “Ilha Formosa,” care înseamnă “Insula Frumoasă.” Apoi au venit olandezii au preluat controlul și au folosit termenul olandez “Formosa”.
Într-un final acesta a derivat in Taiwan. La început acolo locuia o populație indigenă austroneziană. Peste ei, după cum vă spuneam, au venit întâi portughezii, dar s-au stabilit foarte serios acolo. Asta în secolul 16. După ei au venit olandezii, ăștia au fost ceva mai decis în privința insulei, au controlat-o până ce peste ei au venit chinezii. Dar cumva indirect.
Zheng Chenggong, un comandant militar de origine chineză și japoneză, a condus forțe loiale din dinastia Ming în înlăturarea olandezilor.
Acest eveniment a condus la stabilirea dinastiei Zheng (sau Zheng Keshuang) în Taiwan, care a durat până în 1683. În acel an, armata dinastiei Qing din China a cucerit Taiwanul, integrându-l în imperiu. Prin urmare, într-un sens istoric mai larg, puterea chineză a preluat controlul asupra Taiwanului, dar acest eveniment nu a fost direct de la olandezi la chinezi, ci a implicat mai întâi o perioadă sub dinastia Zheng.
Lucrurile au rămas sub stăpânirea chineză până la sfârșitul secolului 19, când japonezii au învins pe chinezi și printre altele au cucerit Taiwan -ul. A fost al lor, până la înfrângerea din al doilea război mondial, pe care l-au pierdut. De aici știți. Pierde războiul civil cu Mao, Chiang Kai-shek.
Și până să se decidă Kissinger că de fapt Mao e adevărata Chină, China era în Taiwan. Am povestit asta într-un episod mai vechi anul trecut.
De ce vrea China Taiwanul? De ce vrea atât de mult încât să riște un război mondial? Un răspuns ar fi că poate asta și propune, au anunțat că vor să schimbe ordinea mondială iar asta s-a stabilit în urma precedentului Război Mondial. De ce ar risca SUA așa ceva? Facem apel la episodul despre războiul cipurilor.
SUA ar depinde ce și la nivel de componente militare de monopolul pe care China ar pune mâna dacă ar avea Taiwanul. Un alt argument pentru care ar interveni în cazul unei invazii in Taiwan sunt garanțiile pe care le-a oferit.
Nu s-ar mai putea pune problema unei alianțe militare serioase cu SUA dacă aceasta nu își onorează promisiunile. Și nu în ultimul rând ar dat dovadă de slăbiciune, totul funcționând pe principiu descurajării.
Până în momentul de față SUA atot vândut alimenta Ivan ierta Ivan este o insulă în armată până în dinți. În august anul trecut a oferit un ajutor militar de 80 milioane $.
Acestea fiind spuse suntem în fața momentul în care se va epuiza ultima variantă de reunire pașnică. Alegerile în Taiwan despre asta sunt, despre ce vor taiwanezii, vor independență față de China sau nu.
Actualul președinte, doamna Tsai Ing-wen, are deja două mandate, nu mai poate candida pentru al treilea, așa-i în democrație, în China ați văzut că s-a putut. Și atunci în locul ei candidează actualul vicepreședinte al acesteia, Lai Ching-te. Dacă va fi ales, noul vicepreședinte ar fi fostul trimis taiwanez în SUA, Hsiao Bi-Khim.
Lai este detestat fără echivoc de guvernul de la Beijing, care a spus despre el că este un „agitator absolut”. În prezentare în sondaje cam 30%. Principalul contraargument împotriva lui fiind frica taiwanezilor de război cu China.
Principalul său contracandidat este Hou You-ih, fost polițist și foarte popular primar al New Taipei City.
Hou susține că cea mai bună metodă pentru a menține pacea este prin cultivarea relațiilor economice și a dialogului deschis cu China, cu toate că a respins ideea legării Taiwanului de China. Poate și pentru că te-ai vanei zi într-un număr copleșitor nu-și doresc așa ceva. Și nu poți să vii cu un astfel de proiect sperând să câștigi.
De asemenea un candidat important este Ko Wen-je, face parte din nou-formatul Partid Popular al Taiwanului (TPP). Ko este un fost primar foarte și el popular de data asta al Taipeiului. El a lucrat ca chirurg înainte să intre în politică în 2014.
